De trei zile mă învârt prin
apartament ca un copoi care-ți adulmecă urmele. Am păstrat neatinse
semnele trecerii tale. In fiecare incăpere! E un fir al Ariadnei
alcătuit din senzații fără cusur. Toate mă conduc la amintirea ta
completă.
Spre exemplu, în după amiaza aceasta caniculară am
ales să fiu paharul din care-ți potolești setea. Cum e cel de pe polița
din bucătărie, cel din care ai băut inainte să pleci. Am zăvorât în el
atingerea umedă a buzelor tale ca un sărut pentru eternitate.
Intr-o altă încăpere, parfumul tău stăruie delicat ca o șoaptă. Când mă
tem că l-am uitat, îmi adâncesc fața in prosopul cu care te-ai șters in
dimineața plecării. Și totul reintră in normal.
Mai e putin, imi zic. La urma-urmei, ce inseamnă două săptămâni?
Mai e putin, imi zic. La urma-urmei, ce inseamnă două săptămâni?
Ceea ce ma bucura este ca asta nu pare a fi literatura, este pur si simplu adevarat!
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereDa, e mai mult sau mai puțin realitate...
Ce mai faci? Pe unde te mai preumbli, dragă domnule Dan?