În cuvintele acelea nu mai e niciun loc liber. In cuvintele acelea suntem doar eu și EL. Iar intre noi nu mai incape nici măcar un semn de punctuație.
Abia am reușit să-mi revin. Am fost atât de supărată de intamplarea de azi, încât intenționam să închid blogurile. Și fabrica de vise. Pentru că, așa cum a spus un bun prieten, ”ceea ce scrie un om, e sfânt!”. Acolo e sufletul lui și nimeni n-ar trebui să-l atingă. Nici măcar cu o silabă.
In fine, e o nouă lecție pe care o primesc. Mai brutal decât s-ar fi cuvenit, dar așa imi va fi întru aspră ținere de minte.
Să începem reconstrucția Edenului. Și să instalăm la intrare doi heruvimi cu săbii de foc.
:*
RăspundețiȘtergere:* >:D<
RăspundețiȘtergere