Această desensibilizare a omului care se desprinde de tot ce e omenesc este oare, un pas inainte sau inapoi? O să-mi spuneți că depinde de sistemul de referință, dar...
Să nu mai plângi de dor, să nu mai ai așteptări, să te bucuri fără vreun motiv exterior - ca un psihotic în faza maniacală - pot fi considerate drept semne că ai evoluat?
Știm că intre sublim si ridicol e un pas mic și mă intreb dacă nu cumva e la fel si intre evoluție și alienare.
Tuturor ne este greu sa spunem ca gresim. Si mie imi este la fel de greu sa spun ca gresesc. La fel de greu este sa spunem ca iubim. Daca ar fi sa te iubesc si cu apropiere... as face-o... simt ca meriti sa fi iubita cu tot ceea ce se poate...
RăspundețiȘtergereDar un punct la fel de greu astazi este sa renuntam la puterea ce o avem cu ajutorul banilor. Aici este o mare putere.
Mai e un ceva care ne da o putere aparenta... faptul ca noi ne credem deosebiti. Nu sunt un om deosebit... dar pot fi daca ma las prelucrat de Cel ce poate prelucra orce in acest Univers.
Si chiar m-ar putea forta in multe lucruri ca sa le fac... dar nu o face. Mai mare iubire ca aceasta nu am vazut inca.
:)
ȘtergereMulțumesc pentru gândurile frumoase.
Cât despre restul... N-am bani prea mulți, dacă asta crezi. N-am nici putere. Când mi s-a luat iubirea și am fost intrebată ce vreau la schimb, am spus că nu vreau nimic. Și iată că mi s-a dat atât de mult nimic, că nu-l mai pot duce. :)