1. Neuroplasticitatea e acea proprietate a creierului de a se reorganiza/reconfigura astfel încât să formeze mereu noi şi noi circuitele neuronale, unele înlocuindu-le pe cele care-s dis- sau ne-funcţionale. De exemplu, dacă în urma unei suferinţe (ACV, boli degenerative, accidente fizice) o parte a creierului este afectată iar funcţia aferentă se pierde, printr-un exerciţiu susţinut realizat cu atenţie focalizată, se pot recrea reţele neuronale care să preia funcţia ce părea pierdută.
Un alt exemplu: dacă o serie de gânduri şi comportamente ne produc suferinţă, ele pot fi "şterse" prin anularea acelor conexiuni neuronale. În absenţa repetării comportamentului, el se "uită", adică sinapsele nu mai sunt întărite şi se pierd.
Din această perspectivă, vestea bună e că dacă îţi impui să gândeşti frumos/vesel/calm etc. asta va duce la formarea conexiunilor care produc comportamente corespunzătoare acestor stări. Iar întărirea lor prin repetare le va face să se producă natural şi spontan.
Adică, dacă vrei să te schimbi, chiar poţi!
2. Neurogeneza e ultima dintre descoperirile importante din neurologie.
Se ştie că neuronul nu se multiplică şi multă vreme s-a crezut că populaţiile de celule nervoase care mor nu sunt inlocuite de alte celule. Dar recent s-a constatat că în capul nostru există în mod natural un număr foarte mare de celule stem. Unele din ele devin neuroni şi repopulează spaţiile in care celulele nervoase s-au împuţinat.
Cu această ocazie s-a constatat că bolile care afectează producţia organismului de celule stem, afectează cel mai mult creierul. Adică mai mult decât alte organe şi / sau sisteme.
Vestea bună este că ştiind asta, bolile degenerative nervoase se vor putea trata prin aportul de celule stem direct în spaţiile afectate.
O altă direcţie interesantă pe care au luat-o studiile in neurologie se referă la "celălalt creier", adică la ţesutul glial - acel ţesut care înconjoară creierul şi despre care multă vreme s-a crezut că are DOAR rol trofic - de suport, hrănire şi protecţie a neuronilor. Conform ultimelor descoperiri, se pare că celulele gliale au şi alte funcţii, mult mai importante, cum ar fi - de exemplu - conducere impulsului nervos între nuclei de neuroni ce sunt dedicaţi unor funcţii. Adică, pe lângă impulsurile transmise clasic, prin sinapse intre neuroni, mai există o activitate specifică pe care o desfăşoară aceste celule. Şi că realmente, valoarea creierului nostru nu constă numai in numărul şi calitatea neuronilor, ci şi în calitatea şi funcţionalitatea celulelor gliale (după The Other Brain: From Dementia to Schizophrenia, How New Discoveries about the Brain Are Revolutionizing Medicine and Science, R. Douglas Fields)
erences:
- The Other Brain: From Dementia to Schizophrenia, How New Discoveries about the Brain Are Revolutionizing Medicine and Science, by R. Douglas Fields (2010).
erences:
- The Other Brain: From Dementia to Schizophrenia, How New Discoveries about the Brain Are Revolutionizing Medicine and Science, by R. Douglas Fields (2010).
mai sa fie! si el stie toate astea? el, creierul...
RăspundețiȘtergerefiindca la prima vedere n-as zice
glumesc! mereu am spus si o voi mai spune ca stim atat de mult despre lumea care ne inconjoara si atat de putin despre noi insine, cand de fapt lucrurile ar trebui sa stea exact invers...
:)
ȘtergereMoşu, dacă nu ştie atunci o să afle. Că altfel...jar mănâncă!
Ai perfectă dreptate. Paradoxal, tot ce cunoaştem despre lumea care ne inconjoară este -de fap- tradus tocmai de organul acesta despre care ştim atât de puţin. Oare ne spune el "adevărul" despre ceea ce se află în interiorul şi la exteriorul nostru?
Eu am de multe ori o viziune macabra asupra a ceea ce suntem noi. Şi mă văd ca pe un creier scufundat intr-o "supă" electromagnetică din care preiau informaţia şi-mi construiesc imagistic lumea înconjurătoare.