Da, ştiu că m-am închis în fortăreaţă şi nu mai comunic cu nimeni, dar...
Să vă povestesc altfel!
Atunci când am intrat în virtualitate, am descoperit blogul unei alte femei care posta sub pseudonimul Blue. Am ajuns la ea întâmplător. Era sensibilă şi inteligentă şi m-a cucerit din prima. Scria frumos şi trist. Am citit-o cu drag, pe muteşte, fiindcă mă simţeam nedemnă să pătrund în melancolica ei lume.
Apoi, din discuţiile pe care le purta pe blog, aveam să pricep că era foarte bolnavă. N-a mai durat decât puţin şi a plecat definitiv din peisaj.
N-am înţeles prea bine ce-i măcina sufletul, însă ceva îmi spune că din pricina acelei mâhniri se îmbolnăvise. Dar ea voia să trăiască. Ea, spre deosebire de mine...
În fine, ceea ce e relevant e că destinele noastre s-ar putea să semene.
Am impresia ca pseudonimul asta e predestinat. Am cunoscut si eu un caz :(
RăspundețiȘtergerePoate e acelaşi... :)
RăspundețiȘtergereNu e o idee preconcepută asta cu predestinarea? Întreb şi eu...
Da, poate e mult spus, predestinat. Atunci s-ar presupune ca cred in ceva in care nu cred. dar nici nu cred in coincidente repetate :). atunci cum sa ii zic? e cu ghinion? :))
ȘtergereBlue....jurnale.ro....cate amintiri ai trezit,BlueIris....:((((
RăspundețiȘtergere(kfree2fly)
Si tu vrei sa traiesti,da?Trebuie si-ai sa te incapatanezi s-o faci,ok?!!!''Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori!!!''
RăspundețiȘtergere(kfree2fly)
Hei, ce surpriză plăcută!!!
ȘtergereCredeam că afară de Ryanna, nu mai e nimeni pe aici dintre cei care ne-am întâlnit pe jurnale.ro.
Văd că şi tu îţi aminteşti de cealaltă Blue.
Biata de ea! :(
Sunt atât de multe amintiri care ne leagă de locul acela şi de oamenii pe care i-am întâlnit acolo. Deseori mă gândesc la noi, cei de atunci.
Tu ce mai faci?
Ai blog? Dacă da, care e linkul?
:)
Nu. Am murit de prea multe ori. Fizic, spiritual, afectiv... şi în toate felurile cu putinţă. Totul e inutil. Am obosit s-o iau mereu de la capăt. Lupta are noimă pentru cine vede o "luminiţă" cât de mică la capătul tunelului. Atunci are sens, există posibilitatea de izbândă, dar aşa...să ne zbatem fără rost, e risipă inutilă de resurse.