Iar am senzaţia că timpul şi-a muşcat coada. Curge invers, se rostogoleşte spre punctul zero. M-aştept să mă regăsesc din nou la momentul intrării în virtualitate. În ultima vreme am fost agasată de fenomene de tip deja-vu şi deja-vecu. Au fost ridicol de multe.
Sau starea aceasta e provocată de forţa amintirilor şi de nostalgia pentru eul meu pierdut în mod regretabil, într-o loc îndepărtat şi străin de natura mea? Nu ştiu. Tot ce mi-a rămas de făcut e să aştept. Stau sângerând pe troiene de iubiri neîmplinite. Am lângă mine aripile care mi-au fost smulse cu bucăţi mari de suflet. Mă sprijin pe ele ca pe două cârje moi şi aştept ca timpul să-şi joace numărul până la capăt. Sunt prizonieră în propria viaţă! Şi tot ce am iubit... ceea ce încă iubesc e departe de mine.
Aş fi vrut să fie cu folos lupta şi zbaterea noastră. Mi-am dorit ca fiecare efort, renunţare şi suferinţă să aducă la schimb lucruri utile, necesare unei existenţe normale.
Iubesc oamenii. Le înţeleg prea bine toate neputinţele. Dar nu-i nimic de înţeles când refuză să le depăşească.
Mi s-a intamplat sa zic: "Eu daca as fi patit asta ..." "Eu nu as accepta..." Si cand a dat doamna viata cu mine de pamant de mi s-au zguduit creierii, am ramas cu ei zguduiti si nu m-am mai putut aduna. Am inceput sa ii inteleg pe aia despre care ziceam eu ca stau ca boul pe coada si asteapta sa le pice din cer solutia, ca nu fac nimic sa depaseasca starea. Am inteles pentru ca parca ma spalase cineva pe creier. Nu mai aveam reactie. Si a durat mult prea mult pana am reusit sa ma adun, iar cand m-am adunat, stiam ce-i de facut , dar nu puteam sa aplic. parca ma luptam cu morile de vant.
RăspundețiȘtergereSuperba piesa.
Probabil că tuturor ni s-a întâmplat să zicem aşa măcar o dată.
ȘtergereE o mare varietate de situaţii şi-s multe probleme cu care ne confruntăm în viaţă. Dar depinde mult de felul în care insul o percepe şi o valorizează pe fiecare, fiindcă pentru cineva îndelung traumatizat e de ajuns o picătură ca să i se umple paharul amărăciunii şi să se blocheze. Dar eu nu vorbesc de aceştia. La ei e prea de înţeles. Vorbesc de cei care primesc mură-n gură şi tot se îmbăţoşează să nu apuce mâna care le vine-n ajutor.
Ştiu despre ce spui. Am experimentat şi eu ceva semănător şi nu cred că îmi voi mai reveni vreodată. În proces mi-au fost distruse achiziţii mentale valoroase.
Da, îmi place cum cântă Phil Collins. L-am remarcat de pe vremea când era în Genesis. Piesa asta se potriveşte cu ceea ce voiam să exprim în text.
Preferata mea de la el e "Another day in Paradise". Are mai multe faine, dar asta ... are ceva :)
ȘtergereN-am putut şi nici n-am intenţionat vreodată să fac vreo ierarhie, fiindcă sunt multe cântece de-ale lui care-mi plac.
ȘtergereCât despre "Another day in Paradise", l-am ascultat de atâtea ori încât sunt suprasaturată. Dar ai dreptate, e fain!
Ierarhie e greu sa faci, dar intotdeauna exista unul mai ... si mai
ȘtergereAtunci ăsta de aici e cel mai şi mai... dintre ele.
Ștergere:)
vorbeşte veşnicul fatalist,adică mois:)...ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus"..şi indiferent cât te-ai lupta să obţii unele din ce-ţi propui,nu vei reuşi neam..de aceea eu îi înţeleg şi pe cei care refuză să le depăşească..deoarece aceasta-i doar aparenţă,în sufletul lor de vei citi, vei afla altele..sigur a fost un moment când au bătut şi ei la poarta sucesului, fără succes..deşi nu-s o pasionată a emisiunilor de gen,mai privesc şi eu pe la cele prin care se caută talente..rămân uimită câţi au real talent dar viaţa îi aruncă cât colo....vorba poetului,"câte stele sunt pe cer,toate pân-la ziuă pier..."
RăspundețiȘtergeresă ai un weekend minunat!:)
Crezi în predestinare, Ry?
ȘtergereEu cred că există o linie destinologică (of, ce pretenţios sună!), dar că se poate ieşi din ea.
Aici nu-i vorba de talent, afirmare etc ci de atingerea obiectivelor propuse.
Viaţa e indiferentă la astfel de lucruri, dar semenii noştri devin foarte activi atunci când e vorba să pună tălpi. :)
Mulţumesc, l-am avut. :)
Şi tu, să ai o săptămână frumoasă!
Fata, trezireaaaaa!
RăspundețiȘtergereNu-ti mai plange de mila si pune mana si fa ceva!
PENTRU TINE. CU TINE. TU CU TINE.
Pe bune?!
Ștergere:))
.....
RăspundețiȘtergereA exprima o stare de spirit nu înseamnă a-ţi plânge de milă.
RăspundețiȘtergereŞi să fac "ce"?
Să mă lupt cu morile de vânt, ca până acum? Care a fost utilitatea?
Citeşte la profilul meu. Acolo ai rezumatul poveştii.
1. Asa e, nu inseamna.....
RăspundețiȘtergere2. Sa...intelegi niste lucruri.
Nu sa "lupti" cu lucrurile, morile, oamenii.
Sa stai in liniste si sa intelegi.
"în linişte"?
ȘtergereCu ce şi pe cine ar deranja că mai scriu pe aici, uneori?
Păi, ori să fac ceva, ori să stau în linişte...? Îndemnurile tale sunt contradictorii.
Eu mă lupt cu oamenii???
:))
Eu sau tu?!
Nu am spus ca "deranjeaza" pe cineva ce scrii tu aici.
RăspundețiȘtergereA sta in liniste....inseamna sa initiezi sa ajungi in linistea aia. Adica pornesti de la "a face ceva", dar ajungi sa nu faci nimic. Nu sunt contradictorii.
Nu ma mai lupt.
Dar...deviezi discutia spre mine. In fine.
Nu ca as avea o problema cu asta, dar....
Tu nu esti atenta la ce spun eu, de fapt.
RăspundețiȘtergereTu vrei sa prinzi "chitibusurile" din spusele mele si sa mi le arati.
Ok. Dar nu duce nicaieri.
Adica "ce inseamna sa nu faci, dar totusi sa faci" si asa mai departe...
Adica o transformi intr-o discutie/dezbatere pur ideologica.
Ok.
RăspundețiȘtergere