Beau o cafea tare, ascult Elvis şi mă gândesc că el ar putea fi foarte bine un înger. Are toate caracteristicile, nu?
De fapt, ce ştim noi despre îngeri? Că aveau o statură impunătoare, că erau frumoşi şi aveau abilităţi speciale. Adică...Elvis în carne şi oase!
Sunt tot mai dese zilele in care mi-ar plăcea ca Dumnzeu să existe; ca năucii ăştia de spiritualişti să aibă măcar puţină dreptate in teoriile pe care le susţin... Poate că astfel nu m-aş mai simţi atât de însingurată şi fără niciun căpătâi în viaţa asta. Da, ştiu că filosofii şi psihologii numesc asta frica de moarte. Şi că se manifestă ca frica de "niciun rost". Din cauza ei, viaţa-i un terci cu gust îndoielnic.
Probabil că acesta e momentul in care apare adevărata credinţă sau piere şi ultima speranţă. Ultima speranţă că viaţa omului ar fi ceva incărcat cu sens şi care s-ar deosebi de viaţa animalelor.
Mă întreb ce mai urmează...
Mă întreb ce mai urmează...
Cred ca aia cu abilitati speciale se numeau "zburatori"... Poate Elvis sa fi fost vreun zburator, ca înger nu cred!
RăspundețiȘtergereIngerii sunt "fiinte" (oare?) delicate, sensibile si care obisnuiesc sa-si spuna "femei"...
:))
Ștergere...Daţi naibii zburătorii ăştia!
Înţeleg că ultima frază e o incercare de atenuare a loviturii sub centură dată pe tema pantofilor, în postarea de pe blogul domniei tale?
:))))