sâmbătă, 14 septembrie 2013

Apusul de pe pleoape

Suntem reci şi grei de umbre. Mi-e dor de un mâine ce nu va să vie niciodată.




10 comentarii:

  1. "Suntem reci şi grei de umbre. Mi-e dor de un mâine ce nu va să vie niciodată.",memorabila cugetare!.Cat de mult ma regasesc si eu in aceste cuvinte!.Sigur la o alta scara la o alta dimensiune.
    Dar sa nu neglijam si imprevizibilul care are si el un amestec destul de frecvent in destinul nostru.
    Si cine stie ce ne aduce ziua de maine.Sa speram ca va fi bine
    Ma bucur ca nu ai parasit blogosfera si iti mai lasi amprenta sufletului pe aici din cand in cand.Eu iti doresc din suflet sa ai parte de clipe minunate iar "apusul din pleoape"sa devina un vesnic rasarit..
    te imbratisez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ry,
      Mă bucur să te revăd. >:D<
      Da, aceeaşi durere ne apasă, uneori mai greu, alteori doar ca o amintire.
      Poate că va veni şi ziua aceea, deşi... :)

      Te imbrăţişez si eu şi mi-e dor de tine.

      Ștergere
  2. N-ai fost tu atenta! A fost ieri...
    Dar o sa mai vina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alooo, ce-i aici? Clubul optimiştilor?
      :))))))
      Mulţumesc.
      >:D<

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Suntem?
      :)
      Nu ştiu decât că mă simt ca un vers dintr-un cântec vechi, uitat deja.

      Ștergere
  4. Aham! E "gunoiul de sub preşul vieţii mele". Câteodată mai iese d-acolo, mdeh!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu pot sa te contrazic. Cand te-am citit, m-am gandit si la umbrele mele... ca mai toata lumea, cred.
    Frumoasa melodie! Imbratisari multe, multe, Blue!

    RăspundețiȘtergere