Să nu ne mai gândim la ce-ar fi fost dacă...!
Să nu mai sperăm la voluptoase fericiri omenești, de parcă ele ar fi posibile!
De fapt, ce știm noi despre fericire ? Nu ne-a predat nimeni, nicio lecție despre ea. Habar-n-avem cum se prepară și cum se servește, dacă se ia in doze mici, inainte de masă... Cred că noi am consumat-o pe toată in câteva luni. Sau ani, dar nu prea mulți.
Știi? Cămașa ta albastră e incă la mine. Ai uitat-o pe umeraș, printre rochiile mele. Din păcate apucasem s-o spăl si nu mai poartă decât foarte vag urma trupului tău. E ca amintirea unei imbrățișări lipsite de fermitate.
Dar, să nu ne mai gândim la...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu