Domnul Gupta

M-am intins pe pat mârâind de oboseală. Era noaptea de Ajun. Robotisem toată ziua și mă simțeam sleită. După o baie bună,  nu-mi mai trebuia decât somn. Așa că m-am afundat in perne, am inchis ochii  și... m-am trezit instantaneu in India. Intr-o ”fabrică” de pește. De fapt, era o sală de producție cu un magazinaș in față. Business-ul consta in comercializarea, la pachet, a pestelui crud și a preparatelor din peste. Iar eu tocmai treceam prin interiorul magazinului, ducând  la subraț un registru.

Probabil că deja cunoasteți fenomenul de ”somn conștient” sau cum s-o mai numi el, când trupul doarme pe patul lui, dar spiritul umblă creanga, prin lumi și timpuri diverse,  conștient și vigil, ca in starea de trezie. Ei bine, la fel și eu! Nu știu ce poartă am deschis si cum am reușit performanța, dar eram trează, conștientă și in India!! Habar-n-am in ce an. 

M-am privit cu atenție: pielea imi era  măslinie și eram cam corpolentă, însă m-am recunoscut fără dubii. In stânga mea, două  colege o bârfeau cu sârg pe a treia, Maryanne. Fătuca aia făcuse nu stiu ce incurcături in registre, fapt ce atrăsese o verificare din partea supervizoarei. 

La dreapta, in impecabilul costum alb și cu mâinile la spate, trecea solemn însuși dl. Gupta, managerul general al companiei. L-am salutat cu respect, moment in care, din registru, mi-a căzut o hârtie. Atât eu cât și dl. Gupta ne-am aplecat s-o ridicăm. Gesturile precipitate au fost prilej să ne mulțumim unul altuia si să ne declaram admirația și respectul reciproc.  Fără vreo altă introducere, dl. Gupta m-a rugat să ne vedem in fața clădirii, la terminarea programului de lucru, pentru a imi face o rugăminte in nume personal.

Adevărul e că aveam o mare considerație pentru acest domn. Era inalt spiritual, cum obișnuiam noi să spunem. N-aveam de ce să mă tem, deci l-am asigurat de prezența mea și mi-am văzut de treabă.

Spre surprinderea mea, nu mă deranja deloc mirosul de pește, in condițiile in care, in viața asta il detest. De asemenea, trebuie să subliniez faptul că purtam o rochie traditională, portocalie cu flori aurii, deși nu-s nici pe departe incântată de această culoare.

Imediat ce s-a incheiat programul de lucru, m-am indreptat spre locul de intâlnire. Domnul Gupta era acolo și mi-a făcut semn, prin urmare iar n-am apucat să aud povestea incurcăturilor făcute de Maryanne, spusă cu aplomb de insăși supervizoarea noastră, o doamnă uriașă, grizonată si imbrăcată in...gri! In trecere am surprins ceva despre un lucrător care ceruse un avans la salariu, apoi il returnase, dar colega noastră făcuse returul pe alt nume decât cel al imprumutatului, astfel incât el rămăsese tot dator in registre. Încurcătura dăduse naștere la discuții și nemultumiri in rândul angajaților. Dar ceea ce conta era că lucrurile se descâlciseră. Iar restul discuției era doar de dragul bârfei.

M-am indreptat către dl. Gupta. Ne-am salutat și el a reluat complimentele de mai devreme, numindu-mă pentru prima dată ”inalt-spirituală”, lucru care - venind din partea lui - m-a măgulit in mod special. Apoi mi-a explicat că a ales să plece si și-a scos de pe deget un inel voluminos și destul de urât, care părea din aramă. Mi l-a inmânat și m-a rugat să i-l dau soției sale la o dată, o oră și intr-un anume loc, intărind faptul că e un lucru foarte important pentru el și că m-a ales pentru că mă apreciază și are incredere in mine.

Ca să ințelegeți, dl. Gupta are 76 ani. E un tip mic și slăbuț, dar viguros, cu  o mustață subțire si foarte neagră. E un domn elevat și elegant, respectat de toată lumea, iar soția lui e o femeie superbă, de vreo 39 ani. Au o relație splendidă!

Când cineva ca dl. Gupta spune că a ales ”să plece”, inseamnă că nu mai e mulțumit de actualul trup și doreste să-l ”schimbe”, lucru perfect posibil si foarte probabil la o persoană ”inalt-spirituală”. 

Mi-am mărturisit admirația față de opțiunea sa și increderea in reușita ”trecerii”, asigurându-l de tot concursul meu. Era si logic că vrea să depășească limitările pe care i le impunea vârsta, deși nu-i dădeai mai mult de 56 ani. Insă, soția tânără si frumoasă putea fi un motiv suficient ca să vrei mai mult de la tine.

Cu deosebit respect l-am intrebat ce cale de plecare a ales și am fost surprinsă și ingrozită când am auzit răspunsul: ”decapitarea”. Era o metodă neobișnuită, brutală și tulburătoare, deși... probabil că astfel se rupeau repede si complet legăturile cu fostul trup.  

A confirmat dând din cap, cu gravitate. Știa și el că nu s-au mai făcut astfel de treceri sau că nu intră in practica curentă, dar voia să se asigure că totul va fi repede si curat. Peste trei zile urma să fie ghilotinat, in cadrul unui ritual specific la care vor participa câteva personalități. 

In ceea ce o privește pe soția lui, aceasta avea doar o parte din detalii, pe cele mai nevinovate. Imi povesti că ea se opusese din răsputeri, spunându-i d-lui. Gupta că il iubește pe el și că nu dorește să-l piardă, insă acesta rămăsese neinduplecat. De fapt, instructiunile mele erau clare: trebuia să-i dau soției inelul - pe care eu il consideram o tinichea oribilă, insă stiam că avea o valoarea specială, alta decât a metalului sau modelului său - și, dacă ar fi fost necesare, câteva incurajări și sfaturi.

I-am urat o trecere ușoară și o revenire grabnică, apoi ne-am despărțit in termeni calzi, mulțumindu-ne reciproc pentru intâlnirea din această viață.

Ultima secvență pe care am mai trăit-o acolo, inainte să revin urgent prin poarta care se-nchidea, a fost imaginea superbei doamne Gupta. Era in grădina de pe domeniul familiei sale, așezată pe marginea unei fântâni arteziene, iar eu îi intindeam inelul. L-a luat cu nostalgie și la privit intens, in tăcere, moment care a fost perturbat de intrarea intempestivă a unui bărbat zdravăn, inalt si mustăcios. Să tot fi avut vreo 38-39 de ani. După privire și vioiciunea spiritului, am ințeles că il priveam pe noul domn Gupta. El a cerut inelul și l-a pus pe deget, purtându-l exact ca predecesorul său. Gestul n-a mai lăsa loc de dubii, spre incântarea doamnei sale, care-l privea curioasă și puțin rușinată. Era greu să te obișnuiești cu modul destul de intim in care se purta acest bărbat, aparent străin. Depășind jena firească, mă bucuram de faptul că asistam și eu la regăsirea lor.

Am deschis ochii. Era o dimineață superbă și ...Crăciunul!