Acesta-i virtualul!.Teren cu nisipuri miscatoare.Cu excepția scriitorilor consacrați,deși nici ei nu fac excepție) toți se pierd în hăul de nisip al uitării,pemtru că vine valul din urmă a celor tineri cu trăiri și expansiunea începutului nostru și tot așa.Noi cei care am avut tangențe pe aici și pe altundeva,multe neconcretizate prin apropieri reale,rămanem doar cu nostalgia și amintirea unor vremuri pline de lumina a cuvintelor frumoase și a replicilor savuroase,precum și cu melancolia pașilor acoperiți de praful virtual Apropo!.Nici de cei de pe jurnale nu mai am cunoștință.Toți s-au retras posibil pe alte rețele sau abandonâd scrisul și ideile pe care le dezbăteau pe atunci.Până la urmă acel ”nimic nu-i întâmplător ”devine o simpă întâmplare ,o coincidență în peregrinările noastre prin valulrile destinului . Îți doresc zile pline de lumină și de pace sufleteasca!. Te îmbrățișez cu drag,eu cea care am rămas mai mult o cititoare mută decât o activă ”scriitoare” a gândurilor personale, Ryanna!
Așa e. Însă mie imi e dor de omul din spatele cuvintelor. Nu stiu cum să explic. Pur și simplu imi e dor de Ciocolatier și aș fi vrut să stiu ce mai face.
Nici eu nu mă prea mai indemn cu scrisul. Dar amintirile incă mă bântuie.
Iți multumesc de urări. Să fii bine și tu. Mă bucur că am mai discutat. Te imbrățișez!
cred ca anul trecut prin iarna am vorbit cu el...parea prins cu viata... sa stii ca i-am spus ca i se simte lipsa dar se pare ca el, din motive de el stiute a ales sa ramana departe de blog...
te imbratisez Blue, nu te-am mai vazut de mult pe bloguri >:D<
Te imbrățișez si eu, Pandhora! Și multumesc de informație. Mă bucur că-mi dai vești, chiar mi-e dor de el și de vremurile in care comentam cu toții, plini de vervă, pe paginile Ciocolatierului. E adevărat, intru rar și stau tot mai putin pe aici. :)
pleaca oameni, vin oameni... ce-i drept ,acum un an sau doi parca totul era mai efervescent, mai placut nu stiu daca oamenii de pe-aici chiar s-au schimbat sau e doar perceptia mea asupra lor s-a schimbat... uneori ma gandesc sa fac o pauza mai lunga dar mi-e greu sa pun punct obisnuintelor placute.
E adevărat, așa-i viața! Și eu cred că ne-am schimbat, dar nu pot confirma decât pentru mine. Tu scrii frumos, ai articole interesante și ai păstrat mereu o verticalitate a cuvântului care-ți face cinste. Ar fi păcat să renunți.
Acesta-i virtualul!.Teren cu nisipuri miscatoare.Cu excepția scriitorilor consacrați,deși nici ei nu fac excepție) toți se pierd în hăul de nisip al uitării,pemtru că vine valul din urmă a celor tineri cu trăiri și expansiunea începutului nostru și tot așa.Noi cei care am avut tangențe pe aici și pe altundeva,multe neconcretizate prin apropieri reale,rămanem doar cu nostalgia și amintirea unor vremuri pline de lumina a cuvintelor frumoase și a replicilor savuroase,precum și cu melancolia pașilor acoperiți de praful virtual
RăspundețiȘtergereApropo!.Nici de cei de pe jurnale nu mai am cunoștință.Toți s-au retras posibil pe alte rețele sau abandonâd scrisul și ideile pe care le dezbăteau pe atunci.Până la urmă acel ”nimic nu-i întâmplător ”devine o simpă întâmplare ,o coincidență în peregrinările noastre prin valulrile destinului .
Îți doresc zile pline de lumină și de pace sufleteasca!.
Te îmbrățișez cu drag,eu cea care am rămas mai mult o cititoare mută decât o activă ”scriitoare” a gândurilor personale,
Ryanna!
Te salut, Ryanna! :D
RăspundețiȘtergereAșa e. Însă mie imi e dor de omul din spatele cuvintelor. Nu stiu cum să explic. Pur și simplu imi e dor de Ciocolatier și aș fi vrut să stiu ce mai face.
Nici eu nu mă prea mai indemn cu scrisul. Dar amintirile incă mă bântuie.
Iți multumesc de urări. Să fii bine și tu. Mă bucur că am mai discutat.
Te imbrățișez!
cred ca anul trecut prin iarna am vorbit cu el...parea prins cu viata...
RăspundețiȘtergeresa stii ca i-am spus ca i se simte lipsa dar se pare ca el, din motive de el stiute a ales sa ramana departe de blog...
te imbratisez Blue, nu te-am mai vazut de mult pe bloguri >:D<
Te imbrățișez si eu, Pandhora!
ȘtergereȘi multumesc de informație. Mă bucur că-mi dai vești, chiar mi-e dor de el și de vremurile in care comentam cu toții, plini de vervă, pe paginile Ciocolatierului.
E adevărat, intru rar și stau tot mai putin pe aici. :)
pleaca oameni, vin oameni...
Ștergerece-i drept ,acum un an sau doi parca totul era mai efervescent, mai placut
nu stiu daca oamenii de pe-aici chiar s-au schimbat sau e doar perceptia mea asupra lor s-a schimbat...
uneori ma gandesc sa fac o pauza mai lunga dar mi-e greu sa pun punct obisnuintelor placute.
sa-ti fie bine Blue, pup!
E adevărat, așa-i viața!
ȘtergereȘi eu cred că ne-am schimbat, dar nu pot confirma decât pentru mine.
Tu scrii frumos, ai articole interesante și ai păstrat mereu o verticalitate a cuvântului care-ți face cinste. Ar fi păcat să renunți.
Să ne fie bine tuturor, draga mea Pandhora!
:*