vineri, 6 martie 2015

Să spunem că...

S-au implinit o mie de cioburi de când ne-am despărţit. Corbii deşeurilor de sticlă imi dau târcoale. Vor să adune rămăsiţele timpului, să facă avere din trecutul nostru. Iar eu mă tem. Fără sticlele astea in care incă te văd şi incă plutesc, mă tem că nu voi mai avea in ce să mă tai. Cu ce să-mi ocup zilele? Ce altceva aş putea face exceptând să sângerez disciplinat şi periodic, de dorul tău.
"Nu-mi luaţi durerea!", le-am strigat. Ea a devenit principala mea motivaţie pentru a fi.
Ah, durerea asta dulce, cum mă ţine ea in viaţă!Ce simplu mi-ar fi fost dacă aş fi invăţat să te urăsc.

8 comentarii:

  1. :) irisule.... ai capatat aripi?
    da tot la lupta cu corbii, nu lasi deloc palosul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) bine te-am regăsit, Moşu'.
      Iaca si eu, cu ale mele..."dupe" cum mă ştii.

      Ștergere
  2. ce facusi soro?
    de ce te-ai suparat pe Bunul?
    A facut o poanta, cum face el de obicei... nu trebuie sa te superi pe el, doar il cunosti de atata timp.
    :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E normal ca un om pe care-l consideri prieten să te trateze ca pe un cobai? Şi să mai aibă si complictatea celorlalţi "prieteni".
      Le am eu destul pe ale mele ca să-mi mai ardă şi de experimentele voastre!

      Ștergere
  3. Vezi, de aia beau eu beri din cutii, ca nu se sparg!
    In ce sa ma tai... Mata-i? Ce-ai cu ea? Cu mama? Cu mama mea? Si-i zici ma-ta?
    M-am întors de curând, pe blog si în Bucuresti si am tulburari de comportament în public.
    Ce mai faci? Mai vrei muzica de albastru?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) dacă nu eşti alergic la dozele din Al, atunci...
      Dar să ştii că după părerea mea, berea la sticlă are gustul cel mai bun.
      Bine ai revenit!
      Bagă muzica aia! E binevenită! Oricând.

      Ștergere