Am revenit de pe cărările patriei. Demoralizată şi bântuită de semnele agoniei acestui popor. Ar trebui să ne adunăm cu toţii, să cădem în genunchi şi să rostim străvechile cuvinte: Eli, Eli, lama sabachtani ? Fiindcă e evident că ne-a părăsit. Sau, mai degrabă, noi pe EL. Am ajuns o naţiune fără niciun Dumnezeu. Ba mint, ne închinăm banului obţinut uşor, plăcerilor şi intereselor de moment. Trăim pentru "aici şi acum", indiferenţi la moştenirea pe care o lăsăm copiilor noştri.
Timp de 10 zile am avut ocazia să văd cadavrele turismului românesc: staţiunile în paragină, litoralul mizerabil rămas aproape fără plajă, sărăcia şi disperarea unora dintre ai noştri. Am în tolbă o mulţime de poveşti adevărate şi triste. Mai ales, duc în ea lacrimile unor maramureşeni care şi-au păstrat cugetul curat şi gândesc româneşte. Vor să păstreze România în România, în vreme ce mulţi alţii se străduie s-o fărâmiţeze şi s-o alunge pe te miri unde. Ei ştiu că munţii noştri încă poartă mult aur. Acolo am aflat că numai cu o parte infimă din bogăţia din subsol am putea cumpăra Elveţia. Şi mă gândesc că indivizi ce reprezintă statul român vor să dea Roşia Montană pe nimic, unor străini. Sunt acolo resurse de mare valoare a căror exploatare ne-ar putea redresa economic. Cu condiţia s-o facem noi, pentru noi!
Nu-s bine şi nici nu pot să-mi revin. Multă vreme am luat lucrurile cu uşurinţă dar este evident că am greşit. Pentru unii ar putea să sune a exagerare dar dacă nu vom schimba ceva, ne vom autodistruge. Avem o ţară minunată, frumoasă şi bogată, dar nu mai avem ruşine, respect şi nici idealuri frumoase. Ne-am uitat datoriile faţă de înaintaşi şi mai ales faţă de urmaşi. Poporul român a devenit un biet organism lipsit de conştiinţă ce se autodigeră.
Bine ai revenit!
RăspundețiȘtergereAi dreptate, ne vom autodistruge. Nu se va schimba nimic pentru ca asta e si ideea, sa se urmmeze aceasta directie, iar poporul roman s-a blazat si s-a indobitocit prea tare ca sa mai acorde atentie sau sa-i mai pese.
Bine te-am regăsit!
ȘtergerePăi poate că ar trebui ca cei care-şi dau seama de toate aceste lucruri să facă ceva ca să-i trezească la realitate şi pe ceilalţi.
E drept, avem duşmani puternici şi pricepuţi în a ne specula slăbiciunile. Asta am înţeles-o şi eu acum, destul de târziu. Anii de sărăcie şi de spălare a creierului ne-au dezobişnuit să gândim limpede. Iar impresia că dincolo de graniţele ţării noastre ar curge lapte şi miere ne-a determinat pe mulţi să luăm decizii greşite. Dar sunt convinsă că există un filon puternic, o sevă a neamului românesc care se mai află în adâncul fiecăruia dintre noi. Trebuie ajuns la ea cumva. Prin cuvinte şi fapte. Şi ne-ar trebui un preşedinte asemenea lui Cuza. Un om drept şi bun care să stârpească hoţia şi corupţia.
Ceea ce este interesant este cǎ mulṭi dintre cei care au cel puṭin patru camere ṣi de asemenea garaj cu maṣini se plȃng de sǎrǎcia zonei lor. O cǎlǎtorie pentru ei nu e o problemǎ. Este totuṣi bine ca ȋn oraṣele noastre sǎ fie curǎṭenie ṣi oamenii sǎ fie bucuroṣi de ceea ce au. Ṣi totuṣi existǎ ṣi curǎṭenie ṣi chiar ṣi multǎ bucurie fǎrǎ mult aur ȋn preajmǎ. Florile rǎului dau o frumuseṭe aparentǎ, dar florile cu frumuseṭe ṣi rod cresc ȋn vȃnt ne sǎlbǎticit de morile umane.
RăspundețiȘtergereZonele nu-s sărace! Îndrăznesc să spun că fiecare din ele are câteo resursă care poate fi valorificată a.î. să existe locuri de muncă şi oamenii să poată trăi decent.
RăspundețiȘtergereDar celor care au idei de afaceri le lipsesc fondurile pentru investiţia iniţială, iar celorlalţi le lipseşte răbdarea şi bunul simţ. Pentru că o afacere serioasă are nevoie de o perioadă în care să se pună pe picioare, o perioadă în care e posibil să se câştige puţin şi să trebuiască să se investească mult. Însă cei mai mulţi vor să primească bani mulţi, peste noapte şi cu minimum de efort.
Am văzut multe locuri curate. Majoritatea localităţilor din Vest şi din Nord sunt curate şi decente. Din tot ce am văzut eu în vara aceasta, cel mai mult mi-a displăcut Dej-ul. Am nimerit în timpul sărbătorii oraşului (pe nişte bannere scria mare :"zilele oraşului Dej") şi m-a impresionat neplăcut aspectul de bâlci de ţară. Era plin de rromi, sufocat de tarabe cu prostii şi înecat de fumul de grătar. N-am putut vizita nimic din centrul vechi fiindcă era închis, toată lumea "bucurându-se" de ţigănia din piaţa centrală.
Da, într-o lume normală, oamenii se pot bucura de ceea ce au. Însă în lumea asta, "ceea ce au" ei este deseori prea puţin şi nesigur. Dar nu din pricina muncii lor ci a celor care "fac legea" prin zonă.
Ai dreptate că florile răului dau o frumuseţe aparentă. Şi ele atrag toţi zevzecii. Dar nu putem trăi cu toţii în sălbăticie. Sau dacă am încerca s-o facem, atunci am duce acolo şi metehnele societăţii umane. Ea, societatea e cea care ar trebui vindecată. Altfel, vom otrăvi orice loc pur de pe planetă.
Iar o activitate lucrativă care ar folosi bogăţiile pe care le oferă locul şi care ar îndestula în mod corect pe cei angrenaţi în ea e un lucru bun după părerea mea. Ar face ca oamenii şi locul să prospere.Nu-i nimic rău in a trăi din munca onestă! Părerea mea...