Creiere lavare, mirosind a espresso, aleargă de la 9 la 17 pe scările organizaţiilor, ciocnindu-se brutal la fiecare intersecţie.
În fiecare dimineaţă, costumele se trezesc cu gurile năclăite de statistici privind indicii de marketing şi factorii de risc. Îşi îmbracă micuţul şi sordidul organ, aproape neted din pricina obedienţei cu care-şi lustruiesc şefii de câte ori se iveşte ocazia. Apoi, se aruncă-n cursă. Câteodată se opresc în coliviile de metal şi sticlă, ca să fumeze. Unii zâmbesc
arogant în timp ce-şi pipăie prin buzunarele adânci, portofele din
piele gheboasă, duhnind a scandaluri de bursă.
Seara, stilourile cu care semnează cecuri şi contracte frunzoase se transformă în maşini prelungi, de lac negru. Demarează scârţâind spre localuri sclipicoase unde cravatele discută cu pălăriile, proiectând bugete mondiale de criză. Sau criza mondială de buget. Printre ele, industria silicoanelor şi a cauciucului îşi expune ultimele realizări din domeniul prezervativelor cu aspect de buzele răsfrânte şi a baloanelor cu sfârcuri....
Mă opresc puţin din povestit ca să aduc un sincer omagiu tuturor proştilor din jurul meu. Trebuie să le mulţumesc şi o fac cu mare încântare. Cum aş mai fi eu conştientă de inteligenţa mea şi de valoarea ei dacă proştii ăştia n-ar exista?!!!
Aici este marea problemǎ a luptei tale inerioare. Eu dacǎ folosesc un kilogram din substanṭele acelea care par de acolo inutile, ṣi gǎsesc liniṣte ṣi bucurie , este bine.
RăspundețiȘtergereOrce otravǎ ar trebui sǎ fie un rǎu. Dar luatǎ ȋntr-o anumitǎ dozǎ este medicament.
Este un mare lucru ca un om sǎ ȋṣi gasescǎ dozele necesare, cadenṭa paṣilor, omul de mers ȋmpreunǎ… ritmul inimii… ṣi al gȃndirii. Sunt unii care ȋnṣalǎ. Dar cȃt ȋnṣalǎ atȃt sunt ȋnṣelaṭi. Eu mǎ gȃndesc cǎ de fapt nu vrei sǎ citeṣti mesajul care ȋl ai de atȃta vreme cu tine (ȋn inimǎ). Nu ṣti ṣi nici nu doreṣti cu adevǎrat sǎ ṣti adevǎrul. A modifica pe alṭii nu face sǎ ȋṭi meargǎ ṭie bine. Dar noi credem “taman” invers.
1. Pentru că e o luptă interioară, e greu spre imposibil ca altcineva să-i cunoască problemele.
RăspundețiȘtergere2. Sunt de acord că diferenţa care face ca o substanţă să fie medicament sau otravă se regăseşte în cantitatea şi schema de administrare a ei. Dar nu'ş la ce substanţe te referi şi nici ce treabă ar avea asta cu mine.
3. N-ar trebui ca acea găsire a ritmului etc. să fie "mare lucru". El se află în mod natural, în fiecare. Asta când nu se bagă altcineva ca să strice lucrurile!
E adevărat că-s mulţi care înşeală în fel şi chip, de la a prelua identităţile virtuale ale altora şi a se da ceea ce nu sunt, până la cele mai ticăloase scenarii.
Din ceea ce afirmi, un înşelat are toată justificarea ca să-şi facă de cap, nu?!
:))
Să recapitulăm: la inceput există o persoană inocentă şi cel care înşeală. Apoi, inocentul îşi pierde inocenţa şi înşeală şi el, în virtutea unui principiu care zice că "atât cât înşeală sunt înşelaţi". Şi din acest proces ajungi să obţii 2 ticăloşi!
Halal progres, n-am ce zice!!!
Iată, dar, cum se propagă ticăloşia şi suferinţa în lumea asta! Iar celor care aplică acest principiu, le place să meargă în cerc, precum o găină beată.
4.Vorbeşti pe aici ca şi cum ai pretinde că ştii adevărul meu sau despre mine. Dacă e aşa, atunci ai curajul şi spune-l direct, fără abureli metaforice, asumându-ţi responsabilitatea pentru cele spuse.
şi...
RăspundețiȘtergere"A modifica pe alṭii nu face sǎ ȋṭi meargǎ ṭie bine. Dar noi credem “taman” invers."
"voi", anonimii?
N-ai spus ca si costumele si pantofii cu botul lung si rasucit în sus si cravatele sunt negre, luate de la acelasi magazin. Doar camasile sunt albe. Si privirea, adica limpede, goala. Nu toti merg cu masini prelungi, majoritatea cu metroul, iar în metrou redevin ei, obositi, niste masini de lins care pot în fine sa-si tina limba la locul ei, care ajung acasa, cohorte de roboti care merg sa se bage-n priza pentru a doua zi.
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereAi dreptate, e bine zis!
Da, am omis să zic asta şi încă multe altele. Dar pot reveni oricând la subiect, mai ales că el continuă să fie de actualitate.
N-ai comentat nimic aici:
RăspundețiȘtergerehttp://danvaideanu.blogspot.fr/2011/11/cel-mai-vesel-popor-trist.html
E vorba cam despre acelasi lucru.
Da, îmi amintesc postarea foarte bine. În noiembrie 2011 probabil că eram într-una din perioadele mele de marasm şi de aceea n-am comentat, dar e sigur că am citit-o.
RăspundețiȘtergereAi redat foarte bine o realitate descurajantă. Ştiu că atunci când am lecturat textul am văzut cu ochii minţii întreg tabloul şi m-am speriat gândindu-mă că oamenii au ajuns să fie nişte biete marionete într-un teatru de duzină.
Eu sunt mai acidă, oarecum, în această postare. Mă refer la micimea intelectuală şi morală a unora dintre aceste "costume".
Postarea mea a originat dintr-o pseudo-confruntare ideatică cu un ins care ne e supervisor la firma unde lucrez. Atunci când apar probleme, şeful ne consultă pe amândoi dar de cele mai multe ori alege soluţiile prezentate de mine, din simplul motiv că-s mai potrivite.
În urma acestei situaţii care se tot repetă de ceva vreme, insul a ajuns să mă deteste teribil şi caută să mă denigreze. Din fericire, ideile mele au fost validate de rezultatele obţinute de-a lungul timpului, astfel că neputând să concureze profesional şi intelectual cu mine, mă atacă la persoană.
Şi stau şi mă tot gândesc: ce-ar trebui, să fac eu? Să-i dau dreptate prostului şi astfel să-i menajez orgoliul, chiar dacă ideile lui sunt tembele şi afecteauă negativ întreaga organizaţie ?? Sau să prezint pe un ton neutru o soluţie valabilă care rezolvă problema?!
Pe urmă mi-am dat seama că tipul e necesar "la firma omului", fiindcă dacă tot e chitit pe concurenţă în loc de colaborare, atunci prostia lui mă valorizează intelectual şi mă ajută să cresc în proprii ochi şi în ai altora. De aceea i-am mulţumit sincer. :)