"Dedicaţie"?!

Muzica mă izbeşte-n tâmple.
"Nu vezi ? Nu simţi cum mă zideşti în linişte?"

***

Ei scriu balade rock şi le cântă doar pentru noi, prin baruri obscure.
"...Când lipsa ta e cel mai mare rău".
"Tu, cea mai frumoasă rană a sufletului meu..."
Îmi petrec singurătatea consumând pastişe cumpărate scump de la bazarul de amintiri ilegale.

***

Periodic mă învinovăţesc pentru această iubire aflată la temperaturi antarctice. Te vreau prea mult ca să trăiesc aşa. M-am săturat de "nicio şansă" şi totuşi, încă sufăr de "setea asta oarbă pentru iubirea ta..."

***

Probabil că ne aflăm in momentul "acum ori niciodată". 

Ieri l-am implorat din nou să accepte divorţul. A ridicat din umeri şi mi-a cerut să-i fac cartofi prăjiţi. Şi să-i calc o cămaşă albă. 

Trecând pe lângă mine a mai adăugat privindu-mă urât: eşti nebună!

Într-o zi o să-l cred pe cuvânt şi o să incep să mă port ca o nebună veritabilă. Iar primul lucru pe care-l voi face va fi să alerg către tine. Sau să mă vindec definitiv de iubire. Sunt două variante cu valoare egală. 

Mă pândesc atât de multe sfârşituri şi non-inceputuri!

***

Am spus că nu mai vreau să scriu frumos despre noi. E un fel de pedeapsă pe care mi-o aplic in primul rând mie şi apoi tuturor celor care au o cât de insignifiantă legătură cu povestea. Adevărul este că suntem nedemni de câtă iubire era in cuvintele acelea! Nu merităm visul, nu suntem indeajuns de puri pentru el.